Denumirea de ”Călmățui” ” se trage din limbile turanice- Calma– rămas, țui – apa.Istoria localitățiiCălmățui este cu mult mai veche. În malurile abrupte ale unei rîpi cu un nume romantic ” Dobrea”,împînzită cu o mulțime de izvoare cu apă potabilă,se întîlneau pînă în anii 60-70 ai secolului precedent urme de cuptoare de ars ceramică,iar in imediata apropiere se găseau foarte
multe cioburi de vase din ceramică despre care specialiștii arheologi le-au identificat ca fiind de pe timpul Daciei Romane.Prima Atestare documentară despre satul Călmățui se găsește în Decretul
domnuluiă Țării de Jos a Moldovei,Petru II,fiul lui Alexandru cel Bun,care dăruiește în 1448 unui oștean de-al său un șir de moșii și moșia cu seliștea Călmățui.Istoria satului este ilucidată și în timpul lui Ștefan cel Mare și după el.O dovadă a existenței satului Călmățui este documentul datat cu 42 de ani mai tărziu.Înanul 1490,la 16 ianuari Ștefan al III-lea cel Mare întărește după Manuil
Cioplescu a treia parte din moșia satului Călmățui,de sub ”movile”(este vorba despre movilele Gemenei,în prezent Crasnormeiscoe),care se păstrează pînă înprezent.Aceasta dovede ște,că moșia satului Călmățui a fost cu mult mai mare decîtă cea existentă la ziua de azi.Bătălia de la Stănile ști sau Bătălia de la Movila Răbiei a avut loc pe 17 iunie 1770 în timpul războiului ruso-turc din 1768 – 1774 în valea Prutului,teritoriul Principatului Moldovei (în prezent România).De fapt bătalia a avutloc în apropierea satului Călmățui,pe un deal numit ”Dealul Oanei”,unde eraamplasată tabăra turcească. Această ipoteză este susținuta de planul luptei și de raportul generalului Rumeanțev către Ecaterina II a Rusiei.
Pe parcursul epocii fanariote satul Călmățui devine o monedă de schimb întreboieri,trecînd dintr-o mînă în alta.
Anul 1780-satul Călmățui trece în posesia fraților Iordache și Vasile Iamandi.
20 iunie 1780
Constantin Modruz,domnul Moldovei dă carte de încuviințare biv vel stolnicului Iordachi Iamandi și lui Vasile Iamandi biv vel pitar să stăpînească moșia Călmățui și să oblige pe locuitori a da dijmă din produse,a le lucra zilele de boieresc,după hotărîrea ponturilor,ori învoindu-se să plătească danie.
8 octombrie 1792
Împărțeala după răposatul Ștefan Iamandi.Jumătate de Călmățui cu rădiul Oanei s-a dat lui Gavriil Iamandi și verilor săi, copiii lui Toader Iamandi – paharnicul.
20 martie 1794
Călmățui,Județul Lăpușna este proprietatea lui Gavriil Iamandi și a verilor săi.1803-1804.Condica nr.1 a divanului domnesc.Constantin Modruzi,voievodul,la 23 noiembrie 1804 dă drept de moșia Codrescului de la ținutul Lăpușna,unde intră și seliștea moșiei Călmățui a neamului Cogîlnicenilor,care o are stolnicul Iosie Cheșcu Cheșcu.
Anul 1817 – stăpîn este stolnicul Ion Cheșcu. După ce stolnicul Ion Cheșcu a decedat și a fost înmormîntat la mănăstirea Hîncu,soțnia lui, Tărăsița, care trăia la Chișinău, s-a căsătorit cu ștab-căpitanul Ioan Druganov,Moșia Călmățui cu cele 50 de ogrăzi trecu în posesia poruciculuiIon Cheșcu, fiul Tărășiței.De pe moșia acestuia fug peste prut țăraniimV.Croitoru, G.Buzatu, P.Leșanu, T. și A. Scutaru și alții, care erau nemulțumiți de regimul aspru aplicat de porucic.
Anul 1859-în urma unirii Principatelor Române,satul Călmățui face deja parte din cadrul României.
Anul 1878- În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei împreună cu satul Călmățui.
După reuniunea Basarabiei cu România,în toamna anului 1922,instituțiaromână-”Casa noastră„ a repartizat la 147 de țărani nevoiași din Călmățui 744 ha de pămînt.Peste un an această așezare umană din plasa Leova avea 184 de case,o carieră de piatră,două mori,o școală primară,o cîrciumă,primărie.
Anul 1918-Moșia Călmățui,pentru o perioadă scurtă de timp,se află în posesia lui Gheorghe Stroiescu,fratele lui Vasile Stroiescu,mare filantrop basarabean,a finanțat școli românești în Transilvania.
Anul 1933-în Călmățui trăiau 1120 de oameni,se bucrau de popularitate moara lui Meer Goldștein ș ăbăcănia lui Leiba Butnaru.
Anul 1940-s.Călmățui avea 1254 de locuitori,dintre care 1137 romîni basarabeni,109 ucraineni,trecuți în registre ”ruși„ și opt persoane de alte etnii.
În anul 1944 localitatea a avut statut de comună cu primărie și intra în componența județului Cahul. În perioada sovietică , în diferite perioade satul a fost inclus în componența sovietelor sătești Cioara și Leuțeni. În anul 1990 satul Călmățui a fost declarat ca soviet sătesc Călmățui. După reforma teritorial –administrativă, în perioada 1999-2203 satul a intrat în componența primăriei Dancu. Din 2003 și pînă în prezent activează Primăria Călmățui
